Fiecare subiect aflat sub soare – și dincolo de el – a ajuns în cinematografie de-a lungul anilor, iar muzica clasică nu face excepție. Mulți dintre marii compozitori s-au dovedit a fi o remiză pentru regizori, surprinzător, având în vedere gama excentricilor, geniilor, depresivilor, tiranților și a romanticilor.
În ciuda acestui fapt, majoritatea filmelor “compozitorilor” lumii deşi sunt mai puţine la număr, totuşi, sunt destul de bune. Aşadar, am selectat zece dintre cele mai cunoscute pelicule despre marii compozitori, pe care le Maestro FM le recomandă cu încredere:
1. Wolfgang Amadeus Mozart: Amadeus (1984)
Vom începe cu cel mai faimos compozitor biopic al tuturor timpurilor – nu primul, dar poate unul dintre cele mai lucioase și mai gînditoare provocatoare caractere. Compozitorul Salieri este o epavă fizică și psihologică.
Aflăm despre vrăjmășia lui vinovată față de Mozart prin mărturisirea sa unui preot: el se declară responsabil pentru prăbușirea sănătății lui Mozart și a morții premature și este încă mustrat de conștiința sa că, pentru toată devotamentul față de Dumnezeu și Arta Muzica, el nu va putea fi comparat vreodată cu geniul lui Mozart chicotit și enervant.
Cu toate acestea, Peter Shaffer, intercalat prin toată sfințenia, dezvăluie, prin gura lui Salieri, o înțelegere autentică a strălucirii muzicii lui Mozart, în timp ce el dezvăluie gloriile unor astfel de lucrări precum Serenada de vânt: “Pe pagină, doar un puls, ca o strângere rugină și apoi brusc, deasupra ei, un oboi – o singură notă atârnată acolo, neclintită, până când un clarinet îl prelua, îndulcind într-o expresie de o asemenea plăcere, plină de o dorință atât de neîmplinită, părea că auzisem vocea lui Dumnezeu.’
2. Igor Stravinsky: Coco Chanel and Igor Stravinsky (2010)
Filmul reprezintă întâlnirea a două mentalităţi creative, unde designerul îl invită pe compozitor şi pe familia sa să locuiască la vila de lângă Paris în anii 1920.
Dacă, pe baza dovezilor de fotografii și de relatări scrise, te-ai gândit întotdeauna la compozitorul rus ca fiind mic și cu un înțeles acut, se gândește din nou – aici este înalt, musculos și plictisitor.
3. Ludwig van Beethoven: Immortal Beloved (1994)
Este 1827. Beethoven este mort. Anton Schindler, primul biograf și secretar al lui Beethoven, se lansează într-o căutare pentru “Immortal Beloved”, preluând rolul detectivului de a urmări vechile flăcări ale prietenului său.
În timp ce Beethoven, în toate comportamentele sale – de la romanticul tânăr la cel mai vechi compozitor, stânjenit de surditate – Gary Oldman este convingător, dar ciudat de nemuritor. Și, deși acesta este un dar al unei povesti, filmul lui Bernard Rose este neașteptat de blând, fără să menționeze istoricul nesăbuit.
Fabricarea în scopuri de complot a unei cărți care va lăsa toate banii lui Beethoven către “Prea iubitul nemuritor” stabilește clopote de avertizare care au sunat că dezvăluirea finală ar putea fi neconvingătoare.
4. Frederick Delius: Song of Summer (1968)
Song of Summer este un film de televiziune alb-negru din 1968 scris, produs și regizat de Ken Russell pentru seria Omnibus a BBC care a fost difuzată pentru prima oară pe 15 septembrie 1968. Exprimă ultimii șase ani ai vieții lui Frederick Delius, când a fost orb și paralizat, iar Eric Fenby a trăit împreună cu compozitorul și soția lui Jelka ca amanuensis al lui Delius. Titlul este împrumutat de la poemul de ton Delius, “Song of Summer”, care se aude împreună cu alte lucrări Delius în film.
5. Pyotr Il’yich Tchaikovsky: The Music Lovers (1970)
The Music Lovers ste un film britanic din 1971, regizat de Ken Russell. Scenariul Melvyn Bragg, bazat pe iubita prietenă, o colecție de corespondență personală editată de Catherine Drinker Bowen și Barbara von Meck, se concentrează asupra vieții și carierei compozitorului rus din secolul al XIX-lea, Piotr Iliich Ceaikovski. A fost unul dintre filmele biografice ale regizorului despre compozitorii clasici, printre care Elgar (1962), Delius: Song of Summer (1968), Mahler (1974) și Lisztomania (1975), făcute dintr-un punct de vedere adesea idiosincratic.
6. Franz Liszt: Lisztomania (1975)
Lisztomania este un film de Ken Russell din 1975 despre compozitorul secolului al XIX-lea, Franz Liszt. Scenariul este derivat, în parte, dintr-o carte “Kiss and Say”, Nélida de Marie d’Agoult (1848), despre aventura ei cu Liszt.
Afișând Liszt ca o primă clasică, Lisztomania prezintă rolul rock-ului contemporan Roger Daltrey (al lui The Who), în rolul lui Franz Liszt. Filmul a fost lansat în acelaşi an ca Tommy, care a jucat de asemenea cu Daltrey şi a fost regizat de Russell. Rick Wakeman, din formația progresivă rock Yes, a compus coloana sonoră Lisztomania, care a inclus aranjamente de sintetizator ale operelor lui Liszt și Wagner. De asemenea, apare în film ca zeul nordic al tunetului, Thor. Daltrey și Russell au scris versurile pentru coloana sonoră, iar Daltrey a oferit voce. Dintre alte celebrități rock care apar în film, Ringo Starr, bateristul The Beatles, apare ca Papa.
Termenul “Lisztomania” a fost inventat de figura literară romantică romantică Heinrich Heine pentru a descrie răspunsul masiv public la performanțele virtuozice ale pianului lui Liszt. La aceste spectacole, se presupunea că țipau femei, iar audiența era uneori limitată doar la camera în picioare.
Acest film a fost primul care a folosit noul sistem de sunet Dolby Stereo.
7. Fryderyck Chopin: Impromptu (1991)
8. Giacomo Puccini: Puccini (1984)
9. Marin Marais: Tous les matins du monde (1991)
10. Richard Wagner: Wagner (1983)