“Trupa Black Olives din Londra, contopește grunge alternativ cu elemente din rock-ul clasic și pop-ul britanic, realizând melodii de înaltă calitate care combină curente muzicale irezistibile cu un sunet agresiv și articulat de chitară”, cu aşa descriere i-am redescoperit pe cei de la Black Olives. Prima noastră întâlnire a avut loc acum doi ani, când trupa a fost cea care a deschis concertul din Chișinău al artistei Joss Stone.
În vizită la Maestro FM au venit solistul trupei Andrei Nicula şi toboşarul Will Chism din Marea Britanie, care ne-au vorbit mai multe despre istoria trupei dar şi despre concertele care vor avea loc în acest weekend în Moldova.
– Când am deschis pagina oficială a trupei am găsit o descriere perfectă despre Black Olives şi muzica voastră. Andrei, te rog să ne povesteşti o mică istorie din spatele trupei şi de ce anume aţi ales denumirea de Black Olives (Măsline negre)?
(Andrei) Totul a început în 2002, când înregistram albumul trupei pe atunci The Flying Postman. Fiind stabiliţi la Londra am decis că a venit timpul pentru o schimbare. Multă lume ne spunea că denumirea de The Flying Postman suna prea jucăuş şi era cazul să ne alegem ceva mai potrivit.
– De ce anume Black Olives şi nu Green Olives, de exemplu?
(Andrei) Istoria este una simplă, noi am înregistrat un nou album şi nu reuşisem să stabilim o denumire, aveam de ales din cel puţin 20-25 de variante. Era dificil, mai ales când timp de 15 ani trupa purta denumirea The Flying Postman, iar ca procedura să fie un democratică am decis ca fiecare membru să vină cu propriile sugestii. Emil a propus denumirea de Black Olives, eu mă gândeam la Walking Giraffes. După 2 săptămâni, am acceptat varianta de Black Olives, iar motivul de ce Emil a ales această denumire e pentru că lucra într-un local unde marina măsline pentru clienţi şi tot pentru că e un fruct din trecutul îndepărtat.
– Will, pentru că vorbeam anterior despre vizitele tale în Moldova, te rog să ne spui ce anume îţi place în Republica Moldova?
(Will) Cu siguranţă oamenii. (zâmbește) În Moldova există un simţ al comunităţii, în care oamenii se ajută reciproc, mai ales când vine vorba de artă. Am avut ocazia să întâlnesc persoane care au găsit soluţii rapid, ne-au susţinut cu instrumente, fapt care apreciez mult această grijă şi bunătate. Se simte ca în familie în Moldova, alături de oameni atât de binevoitori.
– Lumea din Moldova e atât de diferită decât la Londra?
(Will) Desigur. În special în Moldova îmi place existenţa tuturor anotimpurilor. La Londra avem norocul doar de timp mai răcoros şi ploios, dar în Moldova toamna are o gamă extraordinară de culori, încât e o adevărată plăcere să te afli aici.
– Vorbind despre diferenţe dintre Marea Britanie şi Moldova, v-aţi gândit vreodată să combinaţi cultura muzicală britanică cu folclorul din Moldova, de exemplu?
(Andrei) Da, dar nu o facem intenţionat. Tot procesul decurge natural şi e unul ramificat, nu ne axăm pe o anumită latură muzicală. Dacă e să avem influenţe din folclor sau indian, neapărat vom include dacă vom considera că sunetul este unul potrivit pentru noi.
– Cum aţi menţionat mai sus, aţi fondat trupa Black Olives în 2002, iar de atunci aveţi deja trei albume lansate. Care ar fi piesa care vă descrie cel mai mult ca trupă?
(Will) “How long” ar fi piesa cu care ne asociem cel mai mult. E o fuziune de stiluri muzicale, de emoţii, iar live sună absolut fenomenal. Având un fundal de jazz din trecut, pentru mine toate elementele creează o atmosferă unică, e o senzaţie de nedescris.
– Aveţi două concerte în acest weekend în Moldova, primul în cadrul unui festival la Mereni şi celălalt într-o cafenea din Chişinău, iar motivul pentru acestea este unul mai specific, povestiţi-ne mai multe despre ele.
(Andrei) La Mereni participăm în cadrul festivalului dedicat părintelui meu, Emil Nicula cu ocazia celor 80 de ani de la naşterea sa. Tatăl meu a fost un artist prolific şi un scriitor care a lăsat în urmă multe lucruri frumoase, cărţi şi lucrări demne de apreciat. De fapt, ce vom face e să îi celebrăm viaţa. Mai mult, a fost o adevărată mândrie să aflu că liceul din Mereni îi poartă numele.
EVENIMENTE RECOMANDATE DE MAESTRO FM.
* Despre Emil Nicula: S-a născut la 7 august 1939 în satul Mereni, raionul Anenii Noi. În 1957 a absolvit Școala medie din satul natal și în 1962 – Conservatorul ”G. Musicescu” din Chișinău. A fost actor la Teatrul Muzical-Dramatic de Stat ”A. S. Pușkin” (astăzi – Teatrul Național ”Mihai Eminescu”), regizor la Televiziunea Moldovenească (1963-1982), director la Casa Republicană a Actorului (1982-1985), redactor, redactor-șef la Radio Moldova, redacția cultură (1985-1999). De asemenea, a fost lector la Conservatorul ”G. Musicescu” și Universitatea de Stat din Moldova, susținând cursurile: ”Măiestria actorului la Radio și TV”, ”Cultura vorbirii” și ”Ziaristul la microfon”. Debutează în presă în 1962 și editorial – în 1975 în culegerea colectivă ”Dintre sute de catarge”. A editat cărțile ”Soare-n floare” și ”Vine-un tren cu voinicei”, iar după trecerea sa în eternitate au apărut volumele ”Flori de toamnă”, ”Ținta”, ”Arc întins” și ”Scrieri alese”.